Cu aproximativ 2 milioane de locuitori, Bucureşti este al şaselea oraş ca marime din Uniunea Europeană. Atestat documentar la 1459, devine capitală abia 400 de ani mai târziu. De atunci a avut o dezvoltare continuă, la începutul secolului XX fiind numit chiar „Micul Paris”.
Regele Carol I a fost primul care a început să transforme capitala în ceea ce este astăzi din punct de vedere arhitectonic, chiar dacă înfluenţele erau mai degrabă germane.
Trebuie să-l amintim şi pe Dem I. Dobrescu, primarul capitalei în perioada interbelică, cel care a avut o viziune unitară asupra arhitecturii capitalei, şi în perioada căruia au început să fie construite marile bulevarde şi multe din cladirile care acum sunt mândria oraşului.
Perioada de regim comunist a fost însă catastrofică pentru Bucureşti, multe dintre elementele-simbol ale capitalei fiind demolate. Printre ele amintim Palatul Sturdza, Clădirea Funcţionarilor Publici, Spitalul Brâncovenesc Biserica Mănăstirii Văcăreşti sau Mănăstirea Cotroceni, cea care adopostea mormântul lui Serban Cantacuzino. 
În ciuda sistematizării din perioada comunistă, Bucureştiul a reuşit să-şi păstreze farmecul, mai ales datorită amestecului de stiluri arhitectonice. Marile hanuri, care făceau odată deliciul turiştilor contribuie şi ele la farmecul capitalei. Amintim aici Hanul lui Manuc, Hanul cu Tei sau HanulGalben.
Să nu uităm nici de Ateneul Român, de Muzeul de Artă Naţională, de biserica Stavropoleos, Curtea Veche sau Muzeul Tăranului Român.
Uneori ignorat, alteori blamat pentru străzile pline de gropi, câinii vagabonzi sau aglomeraţia infernală, Bucureştiul rămâne unul din oraşele care nu te lasă indiferent, o capitală veche care mai are multe de oferit unui turist avid de informaţie şi cultură.