Timp de aproape jumǎtate de veac, europenii am trǎit despǎrţiţi în mod artificial şi inuman de un monstruos şi repugnant zid, ruşinos şi trist simbol al unei cortine de fier de netrecut, impenetrabilǎ din punct de vedere fizic şi spiritual. Occidentul ignora aproape complet ce se petrecea în „oaza de fericire” a ţǎrilor comuniste, unde  aparent niciodatǎ nu se întâmpla nimic şi toţi erau autosuficienţi. Se mai auzea din când în când de vreun solist celebru, de vreo balerina de talie internaţionalǎ, şi mai ales, de câte un sportiv, când „fugeau” din ţǎrile lor şi rǎmâneau în strǎinǎtate.

              Dupǎ 1990, şi, mai ales, în ultimii ani, dupǎ lǎrgirea Uniunii Europeene, occidentalii şi, în mod special, spaniolii au descoperit cu surprizǎ şi uimire cǎ fostele ţǎri comuniste din Europe centralǎ şi de est au o bogatǎ şi complexǎ tradiţie culturalǎ, o literaturǎ oralǎ şi scrisǎ  de mare valoare şi interes, mari muzicieni, balerini, artişti plastici, cineaşti, creatori de modǎ.

              În Spania, literatura românǎ a fost  aproape o necunoscutǎ pânǎ la începutul anilor nouǎzeci. Un autentic pionier al traducerii, publicǎrii şi difuzǎrii literaturii române aici a fost şi continuǎ sǎ fie Joaquín Garrigós, excelent cunoscǎtor al limbii, literaturii şi culturii române, prieten al României de peste patru decenii, director, pânǎ anul trecut al Institutului Cervantes din Bucureşti. Lui îi datorǎm traduceri fundamentale din opera unor scriitori ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Vasile Voiculescu, Camil Petrescu, Norman Manea, Liliana Elena Popescu şi alţii.

În prezent, literatura românǎ este consideratǎ de cǎtre editurile spaniole o valoare sigurǎ, ca sǎ folosim un prozaic limbaj de bursǎ, şi sunt tot mai multe case editoriale interesate sǎ publice literaturǎ românǎ, mulţumitǎ nu numai stǎruitoarei şi entuziastei munci a lui Garrigós, ci şi dǎruirii, generozitǎţii şi interesului unor  specialişti şi iubitori ai culturii şi literaturii române, care au tradus în ultimii ani opere de referinţǎ ale unor scriitori moderni, contemporani şi reprezentanţi ai celor mai tinere generaţii. Evident, aceste rânduri nu pretind  şi nici n-ar putea fi exhaustive, limitându-se doar la a semnala câteva dintre ultimele titluri româneşti apǎrute sau în curs de apariţie în Spania.

În 2007, un adevǎrat eveniment editorial a fost publicarea  jurnalului scris de Nicolae Steinhardt, cronicǎ a trecerii scriitorului prin închisorile comuniste, cu titlul El diario de la felicidad, sub îngrijirea şi în traducerea Vioricǎi Pâtea, profesoarǎ la Universitatea din Salamanca, în colaborare cu Fernando Sánchez Miret, de asemenea profesor la aceeaşi universitate, şi George Ardeleanu (Salamanca, Ediciones Sígueme).

În anul urmǎtor, 2008, editura Basarai din Vitoria-Gasteiz a publicat volumul de debut al tinerei poete Andra Rotaru, En una cama bajo la sábana blanca, „falsǎ confesiune liricǎ a Fridei Kahlo”, care a surprins şi a atras atenţia criticii şi a publicului din România. Traducerea în spaniolǎ este semnatǎ de Adelina Butaciu, Maria Luiza Icriverzi şi Borja Pujol López-Araquistain, în colaborare cu Daniel González Dueñas.

Tot în 2008, se materializeazǎ iniţiativa prestigioasei edituri Baile del Sol din Tenerife, de a publica o colecţie de litertaturǎ din ţǎrile Europei rǎsǎritene, fost comuniste, al cǎrei director este cel ce semneazǎ aceste rânduri. Colecţia intitulatǎ „DelEste” s-a deschis cu un volum antologic de George Bacovia, intitulat 40 poemas. Selecţia poeziilor, traducerea, prefaţa şi nota bio-bibliograficǎ sunt semnate de Dan Munteanu Colán. În aceeaşi editurǎ, şi în tǎlmǎcirea aceluiaşi traducǎtor, se vor publica anul acesta, în 2010, douǎ volume de poezie de Ioan Es. Pop, El Ieud sin salida şi No exit, ambele de mare succes în România. Iar pentru viitorul apropiat, în aceeaşi colecţie vor apǎrea un volum de prozǎ scurtǎ de Rǎzvan Petrescu, şi romanul En ausencia del padre de Stelian Ţurlea, ambii cunoscuţi şi mutipremiaţi prozatori contemporani. Trebuie sǎ subliniem cǎ în cazul lui Rǎzvan Petrescu, acesta va fi al doilea titlu publicat în Spania, primul urmând sǎ aparǎ anul acesta, la editura El Nadir Tres din Valencia. Traducerea acestuia este semnatǎ de Rafael Pisot, profesor la Institutul Cervantes din Bucureşti, excelent cunoscǎtor al limbii şi literaturii române, autor al multor lucrǎri de specialitate şi traduceri din limba românǎ, dintre care o menţiune aparte meritǎ romanul Los depravados príncipes de la Vieja Corte (Craii de Curtea Veche) de Mateiu I. Caragiale, în colaborare cu Cristina Sava (Valencia, editura El Nadir, 2008).

Toate aceste publicaţii şi iniţiative, cu vǎditǎ intenţie şi voinţǎ integratoare, europeanǎ, prezintǎ, dupǎ pǎrerea noastrǎ, un deosebit interes pentru cititorii spanioli, care se pot apropia astfel tot mai mult de cultura şi literatura românǎ, pânǎ de curând aproape ignoratǎ în Europa şi în Spania; şi pentru cultura românǎ care, pe zi ce trece, devine tot mai cunoscutǎ în ţarǎ latinǎ sorǎ de la celǎlalt capǎt al Romaniei.

Prof. Dr. Dan Munteanu Colán